The Bat! Mailer: istoria unui brand, partea 2 - the baby needs a name
partea 2, continuare (vezi partea 1 - the need for a change)
Of, da să ştiţi că aşa istorii se scriu destul de complicat. Flashbackurile apar în ordinea în care vor ele, de obicei după intensitatea emoţională, şi de loc nu în ordine cronologică. Totuşi, vreau să fie cronologic, nu stil Pulp Fiction. 
De mers merge treaba, deşi mult mai încet decât estimam că o să fie.
Ok deci. Este un produs. Produsele se fac nu de dragul numelui ca atare. Se fac pentru a aduce folos oamenilor (funcţionalitate utilizatorilor şi bani producătorilor). Vroiam să încep fraza cu “evident,” însă sînt mulţi care nu ştiu de ce disconsideră partea economică, deci nu prea le e evident acest lucru.
Pentru ca produsul să poată aduce cuiva folos, lumea trebuie să afle de el, nu-i aşa? Produsul trebuie anunţat nu doar pe situl companiei, ci şi prin alte locutri, unde utilizatorii potenţiali caută soluţii problemelor sale. În cazul unui client de email, destinat distribuirii pe principiu shareware, astea sînt situri specializate pe catalogarea softului. Ca să exemplific, unul din cele mai vestite pe acea vreme era Tucows (”DouăVaci”). În ziua de azi, cred eu, un exemplu bun e Softpedia (care pune piedici la soft? sau pentru softpedici? - interesante descifrări, mai ales a doua, ţinând cont de unele specifici lingvistice basarabene, hehe ).
Deci, produsul, cu statut de alpha şi apoi beta, începe a fi anunţat pe mai multe situri de shareware care aveau compartiment clienţi email. Şi pentru că trebuia să se butoneze un nume în formele respective, el merge cu denumirea AMailer. De ce aşa? Reieşind din comportamentul utilizatorului, care cum procedeaza? — Deschide compartimentul respectiv şi începe să încerce produsele unul după altul până găseşte ceva care îl face să nu mai caute.
Ei, pentru că multe situri afişau listele în ordine alfabetică, şi AMailer nimerea primul pe listă. 
Ceva mai târziu (nu ţin minte exact dacă era încă în faza beta, sau deja spre release), creaţia trebuia să obţină şi un nume care ar identifica-o într-un mod mai omenesc. Ţin minte, discutasem cu Stef pe tema asta. La părerea mea, trebuia să fie ceva zburător, însă în nici un caz să nu plagieze tema stereotip cu porumbelul.
Mai trece ceva timp şi băieţii se inspiră din Meat Loaf cu Bat out of Hell: produsul obţine numele după care e cunoscut şi în ziua de azi — The Bat! Mailer sau The Bat! Mail Client. Variantă ideală din practic toate punctele de vedere, poate cu excepţia pronunţiei de către unii nevorbitori de engleză, care tind să-l numească Ze Butt.
Aşa deci. Este un produs, care în sfârşit a obţinut un nume. La soft, ca şi la oameni — e nevoie de certificat de naştere, nu-i aşa?
(mai departe — partea 3 - getting official)
vote:
Leave a Reply