şurubul
anul trecut, unul din prieteni, venit în vizită la părinţii săi, mi se plângea de viaţă. că nu se prea înţelege cu taică-său, că acela “aduce la casă fiecare şurubaş”, că “pierde o sumedenie de timp să le categorisească” etc.
da’ însăşi respectivul ce face? cumpără calculatoare vechi, diferite game consoles etc. din când în când mai sudează ceva în ele. cu alte cuvinte, “pierde o sumedenie de timp să le categorisească”. tipul e prezent aici în blogroll, vă puteţi uşor da seama despre cine e vorba. 
recent făcusem şi eu o revizie prin multitudinea mea de lucruri ce candidează a fi aruncate: o cantitate de şuruburi, foarte modestă în comparaţie cu cea a lui taică-meu, hardware de calculator care e de mult învechit moral deşi în perfectă stare lucrativă, o anumită cantitate de cipuri dezlipită de prin plăci de la hardware din punctul precedent, însă “revizuite” data trecută… tot un fel de şurubaşe, deşi din altă generaţie. avusem cândva şi piese radio, insă de mult au fost aruncate.
ei, cu ocazia asta mi-am amintit de tipul respectiv şi de cele spuse de el. da, şurubul poate fi numit cea mai utilă invenţie a omenirii, care a căpătat răspândire de-a dreptul pandemică în a doua jumătate a secolului XX. până la război era alta: cuiul. cuie purtau puştii prin buzunare. acuma poartă cipuri: telefoane mobile, mp3 playere, flash drives…
Leave a Reply