vv’s blog

partea 4, continuare (vezi partea 1 - the need for a change, partea 2 - the baby needs a name, partea 3 - getting official)

Hehe. Cineva din cititori a propus istorioara asta la Blogovăţ-2008, capitolul “cel mai bun articol de blog”. Eu am ajuns să aflu de chestia asta abia recent de aici. Nu ştiu dacă g0blin e acela care a propus-o la Blogovăţ, însă oricum mersi lui pentru simpatie.

Din surse demne de încredere am aflat că azi începe să voteze juriul. În nici un caz nu ţin să-mi termin expunerea cât mai grabnic; optez pentru calitate şi nu grabă. Dacă însăşi istorioara merită, va fi apreciată şi fiind expusă doar parţial la momentul votării. La urma urmei, nu de dragul concursului începusem s-o scriu.

* * *
Ok. Deci, către sfârşitul anului 1998, perioadă descrisă în părţile anterioare, avem un program care e client de email şi e deja folosit de mulţi oameni, oficializat cum se cere pentru a putea fi vândut pe teritoriul RM. Eu lucram la Moldpac în acea perioadă şi Moldpac presta servicii de acces Internet şi conturi email. Sorin Bălănel, care era în calitate de Manager Vânzări Servicii la Moldpac, face o trecere în revistă a activelor şi stabileşte o strategie de dezvoltare. Află de produsul despre care e istorioara asta, decide că e mai frumos când serviciile de email au şi aşa supliment. Moldpac devine dealer, şi pentru că The Bat! e doar supliment al serviciilor, Sorin stabileşte un preţ practic fără adaos comercial pentru licenţarea The Bat! celor care foloseau email de la Moldpac. “The best email service with the best email client” — cu fraza asta promovam noi coaliţia printre clienţi.

Cam tot prin acea perioadă se mai face un dealer agreement — cu magazinul Babilon, unde oricine ‘de pe stradă’ poate intra şi procura licenţă The Bat!

Ţin minte, la expoziţia din aprilie 1999 am discutat aşa temă cu utilizatorii — de ce e mai ieftin când programul e supliment la servicii decât când e vândut aparte. Ceva fotografii de la acea expoziţie sînt aici — Sorin e cel mai din stânga în poza unde stăm cinci inşi. Şi să nu aud o vorbă în comentarii despre “calitate proastă” a fotografiilor — e totuşi vorba de anul 1999 şi interesant ce cameră digitală aveaţi voi pe atunci; nu cumva tot din aia cu care ne-am înveşnicit noi mutrele, oferită de AV Macrocom?

Între timp, Ritlabs nu doarme: în parteneriat cu Dekart se apucă şi face SecureBat! — o variantă care oferă securitate sporită, cu criptare de mailbase. Ulterior, când segmentarea produsului se face după oleacă alte criterii, chestia asta devine parte componentă al The Bat! Professional, utilizatorul alegând criptare sau nu la crearea bazei.

Prin acea perioadă The Bat! mergea bine cu vânzările şi promovarea în mai multe ţări europene, inclusiv Polonia. Ambasada poloneză era client Moldpac şi prin vara lui 1999 s-a schimbat ambasadorul. Noul ambasador a fost foarte surprins să afle că programul e producţie moldovenească şi că poate fi cumpărat chiar de la providerul său de internet. Mi-a spus că auzise numai de bine despre acest program şi că intenţiona să-l evalueze, însă când a aflat cu ce preţ poate fi cumpărat de la noi, şi că are deja şi traducere în poloneză, l-a cumpărat de-o dată fără să se mai gândească.

Şi a mai fost o vânzare remarcabilă din punct de vedere al funcţionalităţii programului — la Sohnut, care tot erau clienţi Moldpac pe acea vreme. Le trebuia să poată culege în ebraică (în ebraică se scrie de la dreapta la stânga). Au testat minuţios toate trei produse disponibile pe acele timpuri, şi atât Pegasus Mail, cât şi Eudora nu ştiau că se poate culege de la dreapta la stânga — puteai culege cu buchii ebraice, însă tot doar de la stânga la dreapta, făcându-te nevoit să culegi ‘înapoi’ (asta e ca şi cum ai fi nevoit să butonezi “iopanî” pentru a forma cuvântul “înapoi”). The Bat! s-a deosebit foarte pozitiv de astea două, oferind anume acea ordine care trebuie în conformitate cu alfabetul în care se culege.

Ei şi cam tot aşa a mers până la următoarea expoziţie, de acea dată orientată pe servicii internet, care a avut loc pe la sfârşitul lui 1999. DNT prezintă câteva proiecte, printre care şi mail.md. Fiind un proiect web, însă primul proiect de freemail din Moldova, mail.md îşi acaparează repejor cota de utilizatori. Pe bază comercială, însă, DNT oferă mail cu acces POP3, ca şi Moldpac.

Pentru ca să intre pe piaţa locală de email comercial, unde erau deja cel puţin doi jucători (Moldpac şi Relsoft), DNT decide să facă licenţă The Bat! automat tuturor utilizatorilor săi de email, pentru ce comandă la Ritlabs o versiune care să accepte conexiuni doar cu serverele DNT.

Programator fiind, în primăvara anului 2000 am plecat de la Moldpac la Tutun-CTC, unde am făcut automatizare industrială — am elaborat şi implementat un soft pentru monitorizarea şi automatizarea procesului de fermentare a tutunului (are şi acest proiect momente interesante, însă nu despre el e vorba acum). Prin urmare, nu prea am urmărit evoluţia TheBat!-ului (şi nici a industriei de email) cam pân prin 2005, insă o să relatez din ce am reuşit să aflu de la alţii.

Alexandru Culiuc spune următoarele:

Traducerea ta romana era tarrreee in dodii (in plus, din momentul in care ai facut-o, functionalitatea a cruescut mult, asa ca erau multe goluri), caci in finala Max s-a inteles cu DNT sa creeze o versiuni DNT-only, care avea serverele de la DNT (dnt.md, moldnet.md, mail.md) batute in cuie in schimbul unei traduceri decente in romana. Persoanle care au facut traducerea — Karine Haceaturov si Sorina Condratchi. cu exceptia unor termeni de baza, traducerea a fost facuta de la zero.

Însă, din cuvintele lui Serghei Demcenko, Director Ritlabs, versiunea comandată de DNT a fost făcută pe bază comercială, traducerea fiind doar un ajutor, la fel cum a fost şi traducerea mea.

Constructivul se face reieşind din ceea spre ce tinzi, doar după aia elaborezi tactica. În traducerea mea am reieşit din limba română modernă, care, după cum s-a dovedit, a fost etichetată “tarrreee in dodii” de către unii nativi al plaiului moldav, cărora le place să reiasă din zero. Astfel, pe meleagurile DNT, de exemplu, termenul “mesaj” ajunge “scrisoare”…

Deci, DNT face o investiţie în business-ul său de email destinat plaiului moldav, unde mesajele cu semnătură digitală îs mai bine cunoscute cu denumirea de hrisoave cu pecete.

Silviu Ştefîrţă vine cu următorul detaliu:

12:45:19: daca vrei un story bun despre the BAT - graieste cu Ilies
12:45:27: el a fost tare fanat la figneaua asta
12:45:51: practic de la el a pornit ideea de a face DNT version
12:46:46: tin minte - inca cand eram la Soros m-a chemat la ei in camorca NT-shnicilor si mi-a aratat la balcon se aciuase un liliac
12:47:14: si zicea la toti ca el are versiune originala the bat

(NB: Ilies — Oleg Ilieş, cunoscut prin proiectul Perlodrom care ulterior ajunge perlodrom.ru)

Şi apropo de cazuri curioase legate de nume. Într-o bună zi, primeşte Maxim un mail de la o gagică din SUA, în care se zice că produsul lor nu e bun de nimic, culoarea se pierde în vreo săptămână şi o să-i dea în judecată pentru asta. După câteva emailuri se dovedeşte că gagica vorbeşte de nuşcare vopsea de păr numită RIT MAX care trebuie să dureze cel puţin o lună. Ei şi, găsind pe net adresa max@ritlabs.com, le-a scris…

vote:  

This entry was posted on Tuesday, March 4th, 2008 at 3:54 pm and is filed under e-Business, e-life, software. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.