optimisations
Apartament 2 camere, “seria 143″. În camera mică stăpânii şi-au pus lucrurile, restul se dă în chirie. Chiriaşii - un “el” programator şi o “ea” nu progtramator. În hol, lângă bucătărie, stă masa cu calculatorul. Masa ocupă destul de mult spaţiu, aşa că drumul din cameră spre baie trece printr-un loc îngust, de vreo juma de metru, dintre masă şi frigider…
Noaptea, orele unu sau două, cam aşa ceva. Se deschide uşa de la cameră, apare “ea”. Cu ochii încă somnoroşi, încearcă să parcurgă traiectoria spre baie. Ajunge la locul cela îngust, şi ce vede: uşa frigiderului deschisă, în faţa frigiderului în pirostii şade “el” - cu lingura într-o mână şi cu capacul de la cratiţa cu supă în cealaltă mână. Capacul întors în sus, folosit pentru ca să nu cadă pe jos picături de pe lingură…
- Oho! - exclamă “ea”.
- Ce e? - întoarce “el” capul, nedumerit.
Urmează vreo 2-3 secunde de gândire foarte intensivă, după ce “ea” zice:
- Băi… Că nu vrei să-ţi încălzeşti - înţeleg. Că nu vrei să-ţi pui în farfurie şi după aia s-o speli - înţeleg. Da chiar aşa…
Leave a Reply